Iancu lui Dida, românul care a trăit 140 de ani. Povestea ciudată a bărbatului din grotă, supravegheat de Securitate și îndrăgit de localnici
La marginea satului Săcămaș din Hunedoara locuia o „ciudățenie” ascunsă într-o grotă din pădure. Localnicii spun că a trăit 140 de ani.
Undeva pe la mijlocul secolului al XX-lea, ulițele satului erau uneori bătute de un bărbat ciudat, îmbrăcat cu o rochie roșie și cu unghii de 20 de centimetri despre care localnicii spuneau că ar fi trăit 140 de ani.
Avea o înfățișare nu foarte plăcută, un păr des și o barbă albă care îi ajungea până la brâu. Se spune că la rochia roșie asorta și un batic de aceeași culoare.
Iancu din grotă
Iancu, așa cum îl cunoșteau localnicii, trăia singur în sălbăticie și nu se îngrijea deloc. Nimeni nu îl văzuse pe Iancu să se spele vreodată, iar barba lungă și-o mai rădea doar când insistau localnicii care îi dădeau de mâncare din când în când.
„Era ceva de speriat pentru cei care nu îl cunoșteau, dar multă lume din sat îl avea la inimă. Era ca un pelerinaj aici”, își amintește Emil Muntean, un localnic din satul Săcămaș, care îl prinsese în viață, în copilăria sa.
Localnicii au calculat că Iancu ar fi trăit aproximativ 140 de ani.
„Vreo 120 de ani putea să fi avut. Mama pretorului din plasa Iliei îl cunoscuse când era tânără, de vreo 20 – 25 de ani. Atunci, el era matur, avea peste 40 de ani. Diferența de vârstă dintre cei doi, pe care oamenii au calculat-o, arăta că Iancu ajunsese la peste 100 de ani, dar cât peste 100 de ani nu știu. Nici el nu știa. Nu înțelegeai ce vorbea și nu auzea ce îi spui. De atunci, Iancu a mai trăit câțiva ani. A murit în martie 1965, după ce învățătorul Peica, din sat, cel care avusese grijă de el, murise în ziua Anului Nou”, povestește Emil Muntean, potrivit Adevărul.
Securitatea s-a interesat de Iancu
Longevitatea bătrânului a atras atenția chiar și temutei Securități, dar și un „obiect de studiu” pentru medicii vremii.
„Colonelul Călugăru, pe atunci medicul securităţii regionale, amicul meu a scos din buzunar nişte fotografii în care pe cine îl văd? Pe omuleţul din Săcămaş. Vezi pe pişpiricul ăsta? – îmi zice doctorul. Ar putea fi recordman naţional sau chiar european la longevitate. Doctorul îmi dete câteva poze pe care fotograful securităţii le făcuse la faţa locului, adică la peştera din pădurea unde Iancu avea domiciliul.
Fiindcă era un om singuratic şi de o vârstă necunoscută, Iancu fusese dat în atenţia Ministerului de Interne, iar doctorul personal trebuia să-l aibă de grijă. Aflând că aici trăieşte un om ciudat şi semisălbatic, autorităţile l-au trimis la Institutul Parhon din Bucureşti, pentru studii de geriatrie. Cei de la Institut i-au analizat părul şi i-au evaluat vârsta la circa 140 ani”.
Cu toate că Iancu era un om ciudat, localnicii din zonă îl îndrăgeau. Adesea strângea crengi de salcie și el făcea linguri sau căni pe care le ornamenta, iar localnicii îl răsplăteau cu mâncare sau cu bani.
„În peşteră erau două lespezi de piatră pe care le încălzea pe rând şi dormea pe ele. La intrarea în peşteră a înjghebat o uşă din lemn prin care intra aerul, dar nu puteau intra lupi. Iancu nu îşi retezase unghiile şi ele crescuseră ca nişte ghiare. Administraţia pădurilor l-a obligat să poarte pe cap o basma roşie pentru a nu fi confundat cu vânatul”, relata Ieronim Lazăr.